Vino în Reţeaua Învingătoarelor
Pe 7 martie a avut loc primul forum național dedicat femeilor care au trecut prin experiența violenței domestice: Forumul Învingătoarelor din România. Filmul evenimentului poate fi urmărit aici. La invitația lansată de Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen – A.L.E.G., au răspuns femei care au dorit să cunoască alte supraviețuitoare și să-și împărtășească povestea. 50 de femei din București, Iași, Cluj, Brașov, Sibiu, Craiova, Lupeni, Timișoara ne-au arătat la Forumul Învingătoarelor că România are o mare resursă de forță și curaj tocmai acolo unde majoritatea văd doar slăbiciune: în femeile care s-au confruntat cu violența partenerului. Orice femeie care rezistă și îndrăznește să rupă tăcerea în ciuda amenințărilor și umilințelor, dă dovadă de putere, nu de slăbiciune.
Violența domestică este o colivie care îți anulează treptat libertatea. Fidele visului de a avea o familie – pentru că de mici li s-a spus că numai așa vor fi împlinite – multe femei nu realizează că sunt abuzate. „Credeam că violența înseamnă doar coaste rupte” spune Loredana Kaschovits. „Când am îndrăznit să vorbesc prima dată despre faptul că s-ar putea să fiu o victimă am simțit că îmi trădez familia” povestește Crina. „Toată lumea din jurul meu lua bătaie” îşi aminteşte Alina, dar dorința de a nu repeta destinul nefericit al mamei ei a motivat-o să nu mai accepte acest tratament. Toate aceste femei au îndrăznit să pășească în necunoscut; deși le-a fost foarte greu, au reuşit să îşi transforme viața. Multe dintre ele se confruntă mai departe cu stigmatul de mame singure, aşa cum arată şi lucrările Cynthiei Loris din expoziţia Vio și poveștile mamelor singure libere.
Le-am întrebat pe participantele la forum ce le-ar ajuta pe mai multe femei să nu mai accepte violența și să scape la timp. Întâi de toate, spun ele, le-ar ajuta o schimbare drastică de atitudine din partea instituțiilor statului: când o femeie apelează la ajutor ar trebui să i se spună răspicat că violența este vina celui care o făptuiește, nu a ei. Să nu mai fie victima învinovățită și luată la întrebări de parcă ar fi o infractoare. Să nu mai fie descurajate femeile când cheamă poliția, declarațiile să le fie luate separat de agresor și să nu se mai țipe la ele. Poliția să urmărească respectarea ordinelor de protecție: nu e suficient să fie emis ordinul, să fie evacuat agresorul, trebuie să fie serios sancționate încălcările din partea agresorilor; altfel protecția nu există. Mesajul e valabil pentru toți cei din jur: să nu mai facem front comun cu agresorii. Ana Bella Estevez, femeia care a pornit un adevărat fenomen în Spania ajutând mii de femei să iasă din situaţii de abuz, povestea că timp de 11 ani suferinţa ei a fost invizibilă pentru rudele ei care vedeau urmele violenţelor dar alegeau să nu întrebe de ele. De câte ori un făptuitor nu e tras la răspundere, de câte ori i se caută justificări, nu facem altceva decât să încurajăm violența, să-i ridicăm pe cei care o comit și să le coborâm pe femeile care o suportă.
Femeile care s-au confruntat cu violenţa spun că e important ca intervenția în cazurile de violență să fie specializată: structuri de poliție, tribunale, servicii de suport specializate. Cei care intră în contact cu persoane abuzate ar trebui să fie mai întâi formați pentru asta şi să se abţină de la comentarii neadecvate, prin care îşi manifestă propriile prejudecăţi. Acest lucru este valabil şi pentru judecători, în procesele de custodie a copiilor sau în sedinţele pentru emiterea ordinului de protecţie. În cazurile de separare în care sunt implicaţi copii, agresorii îi folosesc aproape întotdeauna pentru a-şi menţine controlul asupra fostei partenere. Judecătorii ar trebui să fie conştienţi de acest lucru, spun ele.
Una dintre cele mai importante nevoi despre care s-a discutat la Forumul Învingătoarelor este crearea de comunități ale supraviețuitoarelor: grupuri de sprijin psihologic, dar și grupuri de femei care se ajută practic: de exemplu prin însoțire la depunerea plângerii la poliție, la înfățișările în instanță. La o săptămână de la întâlnirea lor, învingătoarele au format deja un grup închis pe care l-au numit Reţeaua Învingătoarelor prin care continuă să comunice între ele şi să se organizeze. Una dintre ele a propus ca învingătoarele dintr-o localitate să alcătuiască un ghid local de ajutor: ce servicii ai la îndemână, ce avocaţi au experienţă în domeniu, cu ce grădiniţe au avut experienţe pozitive, sau, dimpotrivă, pe care să le evite. Grupuri de sprijin pentru femeile care s-au confruntat cu violenţa domestică există la Sibiu, gestionat de asociaţia A.L.E.G., şi la Bucureşti, gestionat de asociaţia ANAIS. Ca pas următor, A.L.E.G. va contribui la formarea unor grupuri de sprijin locale ale supraviețuitoarelor şi a unor comunități de suport în care ele să se poată încuraja una pe alta și să-și poată construi o voce comună. Campania de comunicare #ŞiEuReuşesc se va extinde şi va aduce în spaţiul public cât mai multe exemple de femei care au reușit să se elibereze de abuz. Femeile interesate să se alăture pot să ne contacteze pe adresa contact@aleg-romania.eu sau la telefon 0753893531.
Acest demers face parte din proiectul „De la victimă la invigătoare” derulat de Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen – A.L.E.G., cu sprijinul Ashoka România prin programul Ashoka Localizer și finanțat de Global Rights for Women (Global Voices Initiative) şi AVON. Proiectul îşi propune să adapteze în România modelul Ana Bella din Spania, despre care puteţi găsi informaţii aici.