#PreventGBV: mai mult decât loterie

de Camelia Proca

Comisia Europeană a inițiat de curând rețeaua #PreventGBV pentru schimb de bune practici în prevenirea violenței de gen, din care fac parte reprezentanții statelor membre, dar și ONGuri cu experiență. Am avut ocazia de a participa ca reprezentantă WAVE – Women Against Violence Europe (ce cuprinde peste 100 de ONGuri specializate în asistența pentru victime, advocacy și prevenire),  din care A.L.E.G. face parte de peste 12 ani.

#PreventGBV se reunește periodic, iar tema de această dată a fost educația pentru prevenire, formală și informală. Discuțiile au început cu întrebarea ‘Se face destul la tine în țară pentru educația pentru prevenirea violenței de gen?’ Slido ne-a dat repede o statistică: 92% dintre participanți au răspuns că NU. Deci guvernele sunt conștiente că nu fac destul pe acest subiect.

Annis Stenson, cercetătoare de la Newcastle University, a verificat 28 de programe de prevenire din UE și a analizat rapoarte de țară pe această temă. Concluzia ei este că un program solid ar trebui să îndeplinească șase criterii:

• să urmărească schimbări de atitudine față de violență, ancorate într-o solidă teorie a schimbării
• să adreseze stereotipurile de gen dăunătoare
• să recunoască inegalitățile intersecționale existente (gen, rasă, etnie, statut socio-economic, orientare sexuală, abilitate etc)
• să implice băieții și bărbații ca aliați în prevenirea violenței
• să integreze intervenții la nivele diferite – civic, instituțional, comunitar, familial
• să se bazeze pe date locale și regionale

Annis și mulți alți cercetători spun că trebuie început devreme, cu programe adaptate vârstei, pentru că la 5-6 ani apar deja ideile cum că băieții sunt șefii.

După schimburile de informații  despre problemele întâmpinate dar și practicile bune care există, opiniile participanților privind prioritățile pentru soluții arătau cam așa:
42% dintre noi am fost de părere că e nevoie de mai multă formare pentru cadre didactice
28% dintre noi am pune mai multă presiune pe politicieni
16% am investi în sisteme mai bune de monitorizare și evaluare a ceea ce se face pentru prevenire
11% am investi în resurse și materiale didactice

În foarte multe țări, cei care se ocupă de prevenire observă un val de adversitate crescută față de ideea de educație pentru prevenire, ce operează cu împrăștierea de informații false de către grupuri religioase sau naționaliste (de tipul ‘educația de gen e un import străin și îți face copiii gay’, ‘orice discuție despre sexualitate e anti-creștină și strică puritatea copiilor’). Observă totodată senzația de copleșire a multor cadre didactice și părinți, care se simt inconfortabil cu aceste subiecte ei înșiși și nu știu cum să-i ajute pe tineri, așa că evită temele din sfera asta.

Neputința adulților îi lasă pe tineri la mila internetului și a platformelor online. Minori cu vârste tot mai mici ajung pe site-uri pornografice și iau drept realitate practicile pe care le văd acolo. Dacă au noroc de profesori și părinți care nu se tem să abordeze subiecte delicate, de ONGuri și proiecte europene active acolo unde învață ei, se întâmplă ca unii elevi europeni să primească ghidaj să recunoască violența, să învețe despre consimțământul informat și să ceară ajutor la nevoie.

Dar foarte mult depinde de școala în care ești, de părinții pe care îi ai. Puține țări au un minim de competențe stabilit pentru tema asta în educație, care se aplică unitar și mai e și evaluat ca rezultate (Finlanda are). Ba chiar în unele țări, Ministerul Educației zice că nici nu e treaba sa. Europa joacă încă la loterie la capitolul prevenirea violenței, de frică să-și confrunte propriile prejudecăți și umbre. Autonomie, zicem: nu e de competența UE să ne zică cum educăm copiii să prevenim violența. Adică un pretext să ne păstrăm rădăcinile încleștate bine în patriarhat, să punem frână viitorului, fiecare în ritmul nostru popular. Avem o directivă nouă pentru violența de gen care n-a putut da o definiție comun acceptată pentru viol, de parca violul ar fi vreo noutate la care încă nu ne pricepem. S-a acceptat doar că ar trebui să promovăm o cultură a consimțământului, dar sunt destule state europene care nu sunt pregătite să îi sancționeze pe cei care care nu țin cont de consimțământ. Cum afectează acest dublu standard eficacitatea prevenirii? Iată o temă de studiat.

Dar nu abandonăm speranța. Am prezentat și câteva soluții din partea WAVE și A.L.E.G., care întrunesc criteriile de mai sus:

• StoP care aduce prevenirea la nivel de cartier (face din violență o problemă publică a comunității conectând mai bine vecinii, părinții /copii cu școala, grădinița sau magazinul din colț pentru informare și soluții integrate)
• Gender Equality Awareness Raising against Intimate Partner Violence / Gear Against IPV (program de formare pentru cadre didactice la liceu, cu manuale și fișe de lucru pentru ateliere interactive cu elevii)
• Beneficiile Egalității de Gen în Educația Timpurie/ Boosting Gender Equality in aeducation (ghiduri pentru integrarea egalității de gen în școli și grădinițe și în planurile de lecție de la diverse materii existente)
• Gender Ed (program de formare pentru gimnaziu privind stereotipurile de gen în alegerea profilului de studiu)
• Empowerment și auto-apărare feminista (practicată de Garance in Belgia și nu numai)