În timpul situațiilor de urgență, la nivel global, violența împotriva femeilor rămâne o amenințate majoră la adresa sănătății publice și sănătății femeilor.
Violența împotriva femeilor este prezentă peste tot. Violența între parteneri intimi este forma de violență cel mai des întâlnită. La nivel mondial, 1 din 3 femei au fost supuse, la un moment dat în viață, unei forme de violență fizică și/sau sexuală de către un partener intim sau de către un agresor oarecare. Majoritatea acestor acte sunt comise de partenerul de viață.
Tendința este ca prevalența violenței împotriva femeilor să crească în timpul oricărui tip de urgențe, inclusiv a epidemiilor. Femeile strămutate, refugiate și din zone de conflict sunt cu atât mai vulnerabile.
Deși datele sunt minime, rapoartele din China, Marea Britanie, Statele Unite și alte țări indică o creștere a numărului de cazuri de violență domestică de la începutul epidemiei de COVID-19.1,2 De exemplu, conform unui raport, numărul de cazuri de violență domestică reclamate unei secții de poliție din Jingzhou, oraș din provincia Hubei, s-a triplat în februarie 2020, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior.3
Actele de violență, în special de violență din partea partenerului intim asupra femeilor și copiilor acestora au un impact semnificativ. Violența împotriva femeilor lăsa urme grave la nivel fizic, psihic, mintal, sexual și reproductiv, inclusiv infecții cu transmitere sexuală sau sarcini neplanificate.
Cum poate epidemia de COVID-19 să crească riscul de violență împotriva femeilor.
Stresul, perturbarea rețelelor sociale și de protecție și accesul scăzut la servicii pot exacerba riscul ca femeile să fie supuse unor acte de violență.
Odată cu instituirea măsurilor de distanțare, și cu încurajarea oamenilor să rămână acasă, crește riscul intensificării actelor de violență între parteneri intimi. De exemplu:
Probabilitatea ca femeile aflate într-o relație abuzivă și copiii acestora să fie expuse actelor de violență crește dramatic căci familia petrece mai mult timp împreună, fiind totodată supusă unui stres suplimentar și posibilității pierderii locului de muncă sau a situației economice.
Este posibil ca femeile să aibă mai puțin contact cu membrii familiei extinse și cu prietenii care le-ar fi oferit sprijin și protecție.
În timpul acestei pandemii, femeile sunt cele care preiau impactul muncii de îngrijire a altora. Închiderea școlilor poate agrava această povară, ducând la un nivel de stres suplimentar.
Perturbarea nivelului de trai și a capacității de a-și câștiga existența, inclusiv în cazul femeilor (dintre care multe sunt salariate informale), vor avea drept rezultat un acces redus la servicii de bază, intensificând nivelul de stres al familiilor, ceea ce poate duce la accentuarea conflictelor și a actelor de violență. Pe măsură ce resursele devin mai limitate, femeile se pot confrunta cu un risc mai mare de a fi supuse abuzurilor economice.
Agresorii se pot folosi de restricțiile impuse de pandemia de COVID-19 pentru a-și exercita puterea și controlul asupra partenerelor, reducându-le și mai tare accesul la servicii, la ajutor și la sprijin psiho-social din partea rețelelor formale și informale.
În plus, agresorii le pot restricționa accesul la articole necesare, cum ar fi săpunul și produsele dezinfectante.5
Agresorii pot exercita control asupra partenerelor prin răspândirea de informații false despre boală, stigmatizându-le totodată.5
Este probabil ca accesul la servicii vitale privind sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor, inclusiv a celor ce suferă acte de violență, să devină și mai limitat.
Este posibil ca alte servicii, precum liniile de asistență telefonică, centrele de criză, adăposturile, serviciile de asistență juridică și de protecție să fie reduse, diminuând și mai mult accesul la puținele surse de ajutor la care ar fi putut apela femeile care se află în relații abuzive.
