A.L.E.G. Helpline:

0753 893 531

Program: L-V: 09-18

In caz de urgenta

sunati la

POLITIE 112

 

CONSILIERE ONLINE

Judecatori speciali pentru ordine de protectie de urgenta

Cea mai importantă prevedere pentru siguranța victimelor, ordinul de protecție, s-a introdus in martie 2012 prin Legea 25 care a modificat Legea 217 din 2003.  Legea prevede ca ordinul să poată fi obținut la nevoie in regim de urgență (în aceeași zi). În realitate, durata este de minim 21 de zile, în care victimele riscă 24 de ore din 24 să fie terorizate, lovite, bătute sau ucise.

Pentru ordine de protecție de urgență cerem judecători special desemnați care să poată judeca pe loc gravitatea și gradul de pericol ale situației pe baza unei cereri de la poliție, victimă sau procuror!

Ordinul de protecţie este o hotărâre judecătorească prin care se iau măsuri „urgente” ca să fie protejată victima și copiii săi. Prin ordinul de protecţie, judecătorul poate decide:

a) să evacueze temporar agresorul din locuinţa familiei chiar dacă agresorul este proprietarul locuintei;

b) victimas să se întorcă în locuinţa comună dacă a plecat din cauza violenţelor, singură sau cu copiii

c) să hotărască spațiul din locuința comună pe care agresorul are dreptul să-l folosească (de exemplu o cameră) astfel încât acesta să nu vină în contact cu victima şi cu copiii

d) să îl oblige pe agresor să păstreze o distanţă minimă faţă de victimă şi copii (de exemplu 50, 100, 200 de metri) şi faţă de casă, de serviciu şi de şcoala copiilor

e) să interzică agresorului să se deplaseze în anumite localităţi sau zone pe care victima le frecventează sau le vizitează periodic

f) să interzică agresorului orice contact cu victima, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod

g) să oblige agresorul să predea poliţiei armele deţinute

h) să încredinţeze copiii minori sau să stabilească reşedinţa acestora.

Instanţa mai poate dispune:

i) ca agresorul să plătească contravaloarea chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde stă victima cu copiii în cazul în care nu e posibil ca aceștia să rămână în locuinţa familială

j) ca agresorul să urmeze consiliere psihologică sau psihoterapie

Textul ordinului de protecţie se găseşte în Legea 217 din 2003 Republicată în Capitolul IV sau în Legea 25 din 2012.

Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului. Se poate solicita al doilea ordin de protecție numai după expirarea primului ordin de protecție, timp în care victima nu mai este protejată. Se pot solicita maximum două ordine de protecție.

Pentru a obține un ordin de protecție victima trebuie să se prezinte în primul rînd la spital pentru a beneficia de îngrijiri de urgență gratuit, apoi trebuie să se prezinte la o unitate din rețeaua de medicină legală cu documentele de la spital și să solicite un certificat medicolegal.

Trebuie să plătească pentru întocmirea certificatului medico-legal iar certificatul poate fi emis în aproximativ 7 zile. Între timp este bine să depună plîngere prealabilă la poliție împotriva agresorului și să aibă numărul cu care a fost înregistrată plîngerea. Apoi trebuie să completeze o cerere de emitere a unui ordin de protecție  la care să atașeze copii după actele sale, ale copiilor minori, certificatul medico-legal, numărul de înregistrare al plângerii prealabile depuse la poliție și să menționeze dacă are martori ce nu sunt descendenți. Tot acest proces durează între 7 și 14 zile dar poate dura și mai mult. După înscrierea dosarului la judecătorie urmează perioada de verificare a dosarului, care nu are o lungime maximă, și apoi se fixează primul termen.

ABIA ACUM CEREREA DE EMITERE A UNUI ORDIN DE PROTECȚIE SE JUDECĂ ÎN REGIM DE URGENȚĂ. DACĂ ESTE CAZUL. ADICĂ ÎN 24 SAU 48 DE ORE.

Dar până la primul termen trec 21 sau 105 zile în care victimele riscă 24 de ore din 24 să fie terorizate, lovite, bătute sau ucise.

 Ordinul de protecție de urgență trebuie să poată fi emis de un judecător special desemnat pentru această responsabilitate ce poate judeca pe loc gravitatea și gradul de pericol ale situației pe baza unei cereri de la poliție, victimă sau procuror. Ordinul de protecție de urgență este provizoriu și trebuie să aibă valabilitate pînă la emiterea altor măsuri de protecție legală. ordin protectie de urgenta_imgine

Martorele tacute VORBESC!

Servicii mai bune de asistenta in cazurile de violenta asupra femeilor! este mesajul comun al Coalitiei pentru Egalitate de Gen din care face10525823_903410339676673_3908591731104234514_n parte si A.L.E.G. de Ziua Internationala pentru eliminarea violentei asupra femeilor. Mesajul se adreseaza in special factorilor de decizie si celor responsabili de interventia in cazurile de violenta: judecatori, procurori, politisti, autoritati publice locale. ”Serviciile oferite in prezent victimelor violentei in familie sunt insuficiente, fie ca ne referim la serviciile de gazduire temporara (adaposturi), fie la cele de consiliere psihologica si juridica, asistenta financiara sau asistenta in gasirea unui loc de munca. Totodata, serviciile oferite de DGASPC-uri, direct sau prin intermediul unor organizatii non-guvernamentale, trebuie sa fie mai bine cunoscute de catre lucratorii din Politie, IML si unitatile spitalicesti de urgenta, pentru ca victimele sa fie informare cu privire la existenta lor”, (arata manifestul organizatiilor non-guvernamentale din Coalitia pentru Egalitate de Gen).

La Sibiu, Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen – A.L.E.G. organizeaza pe 25 noiembrie ca in fiecare an, evenimentul stradal Martorele Tacute Vorbesc. Evenimentul are loc pe str. N. Balcescu, in zona fantanii, intre orele 16.00 – 19.00. Martorele Tacute sunt siluete roşii ce reprezinta simbolic femei care şi-au pierdut viaţa din cauza violenţei. Fiecare silueta are inscripţionata povestea unui caz din judetul Sibiu. Conform Institutului de Medicina Legala Sibiu in 2014, 169 de femei agresate de partener au solicitat eliberarea unui certificat medico-legal iar 11 pentru agresiune sexuala. In perioada ianuarie 2012- octombrie 2014, 114 cereri pentru emiterea Ordinului de protectie au fost inregistrate la Judecatoria Sibiu din care 56 au fost emise si puse in executare. Din teama si lipsa de incredere in institutii, multe femei indura insa violenţa in tacere. A.L.E.G. invita sibienii la o seara de veghe pentru a sublinia ca violenţa asupra femeii nu e o simpla poveste pentru stiri de senzatie, ci o realitate la care contribuim cu totii prin indiferenta.
Coalita propune:
• Sa se faca o evaluare interna pentru a cunoaste situatia exacta a serviciilor oferite victimelor violentei in familie, direct sau prin intermediul organizatiilor nonguvernamentale
• Sa se extinda si sa promoveze mai bine serviciile de informare, consiliere psihologica, asistenta juridica, orientare profesionala, oferite fie direct, prin personalul direct angajat, fie prin parteneriate cu organizatii si liber profesionisti (psihologi, avocati). Este nevoie sa se aloce mai multe resurse financiare de la bugetele locale, tinand cont de faptul ca sustinerea serviciilor sociale si a altor masuri de asistenta sociala pentru prevenirea si combaterea violentei in familie este o obligatie a autoritatilor administratiei publice locale, conform art. 13, alin, g) din Legea 217/2003, republicata
• Sa se informeze sectiile de Poltie asupra serviciilor privind violenta in familie, in asa fel incat lucratorii din Politie, la randul lor, sa informeze victimele asupra serviciilor sociale de care pot beneficia
• Sa fie informate IMLurile si spitalele de urgenta cu privire la serviciile pe care le pot accesa victimele violentei in familie
• Sa se investeasca in programe de informare si constientizare a publicului larg asupra problemei violentei asupra femeilor
• Sa se prevada, in viitor, existenta de servicii pentru prevenirea si combaterea violentei sexuale, tinand cont ca Romania a Semnat Conventia de la Istanbul si, dupa armonizarea legislativa, in tara noastra vor trebui create servicii specializate pentru victimele violului si ale altor violente sexuale

Evenimentul face parte din campania ”16 zile de activism impotriva violentei asupra femeilor” si este organizat la initiativa Coalitiei pentru Egalitate de Gen formata din: Centrul Parteneriat pentru Egalitate – CPE, Asociatia pentru Libertate si Egalitate de Gen – A.L.E.G., Societatea de Analize Feministe AnA, Asociatia pentru Drepturile Femeilor Rome – E-Romnja si Asociatia Front. Evenimente similare au loc si in Bucuresti, Brasov si Cluj.

A.L.E.G. ofera servicii gratuite de consiliere si indrumare pentru victimele violentei domestice si victimelor violentei sexuale. A.L.E.G. desfasoara activitati de prevenire a violentei de gen prin educarea tinerilor, dar si prin lucrul cu specialistii. In perioada mai 2014 – octombrie 2015, A.L.E.G. implementeaza proiectele ”Corpul meu imi apartine- violenta sexuala in randul tinerilor, constientizare si centru de consiliere” si ”Rupem tacerea despre violenta sexuala: intarirea capacitatii ONG-urilor de a integra violenta sexuala pe agenda publica”. Proiectele sunt finantate prin fondul ONG in Romania.

Solidaritatea protejează!

Autoritățile răspund la scrisoarea deschisă privind hărțuirea pe stradă a unei tinere in Bucureșt.

În 23 octombrie mai multe organizații pentru drepturile femeilor ce formează rețeaua de ONG-uri  Rupem tăcerea despre violența sexuală, au trimis o scrisoare deschisă autorităților în drept atrăgând atenția asupra cazului tinerei ce a fost agresată verbal și apoi lovită de un individ necunoscut în zona pieței Romane din București. Organizațiile semnatare au cerut autorităților urgentarea anchetei, identificarea agresorului și trimiterea acestuia în judecată.

Incidentul sesizat,  a avut loc  în ziua de 19 octombrie când o tânăra a fost lovită cu pumnul în față și trasă de păr de un necunoscut după ce acesta în prealabil o hărțuise verbal în cateva locuri din apropierea pieței. Enervată de obscenitățile pe care a trebuit să le suporte în plină zi și în plină stradă, tânără, care nu îl cunoaștea pe individul hărțuitor, a hotărât că la insultele personajului nu putea răspunde decât facându-i acestuia o fotografie. Actul tinerei se dorea să fie nu mai o tehnică de intimidare pentru bărbatul violent (tânăra dorea să-l oprească din hărțuire) dar și un gest curajos și civic – o poză postată apoi pe un site de socializare îl va expune pe individ și le va avertiza și pe alte femei in legătură cu un potențial agresor. Pentru acest gest, tânăra s-a ales cu un pumn în față, înjurată și păruită în miez de zi într-un loc circulat al capitalei fără ca nici un trecător să intervină sau să îi sară în ajutor.

Fotografia individului a facut înconjurul facebook-ului, câteva persoane l-au identificat rapid iar o serie de alte femei au depus plângeri împotriva lui fiind la rândul lor victime ale agresivității și misoginiei sale. Poliția a răspuns destul de prompt scrisorii deschise, identificându-l pe agresor (evident mai lent decât facebook-ul) dar speram noi cu consecințe mai serioase.

După toate detaliile acestui caz se pare că cel mai eficient scut de apărare împotriva violenței misogine e solidaritatea de facebook. Reacțiile prompte ale publicului de facebook,printre care alte femei victime, cunoscuți de-ai agresorului, organizații pentru drepturile femeilor, jurnaliști, au motivat-o pe tânăra agresată să-și continue demersurile legale. Susținerea și reacțiile de facebook, au motivat și alte femei să depună plângere iar altor victime ale altor forme de violență pe strada le-au dat acum o idee bună de reacție – wall-ul agresorilor stradali.

E îmbucurător că acte de hărțuire și defăimare a unor tinere în spațiul public stârnește reacții și din partea autorităților și din partea cetățenilor facebook. E însă timpul să mutăm înapoi civismul în stradă și să reînvățăm să reacționăm la grosolănii și să intervenim în sprijinul victimelor când asistăm la astfel de scene violente. Nu e greu să te oferi martor și nici complicat  să suni la 112 atunci când o femeie e lovită. Ar fi bine să devină un reflex – la fel de simplu ca un like!

POST-SEGARCEA: Peste 20 de ONGuri solicita introducerea educatiei sexuale ca materie obligatorie in scoli

Scrisoare deschisa

domnului Remus PRICOPIE, ministrul Educației Naționale și domnului Nicolae BĂNICIOIU, ministrul Sănătății

E nevoie ca întregul oraș Segarcea să intre în panică de teama unei epidemii de HIV, pentru ca în mass media să se vorbească măcar puțin despre educația sexuală. În continuare însă, Ministerul Educației Naționale și Ministerul Sănătății nu iau nicio poziție, ignorând nevoia acută de educație sexuală ca materie obligatorie în școlile din România.

În prezent, în țara noastră nu există educație sexuală ca materie obligatorie în școli. În afara eforturilor punctuale ale diferitelor organizații non-guvernamentale de profil, singura șansă pentru tineri de a  obține astfel de informații este în cadrul lecțiilor de ”Educație pentru Sănătate”, o materie opțională ce oferă și noțiuni de educație sexuală.  Nu sunt publice date despre disponibilitatea reală, pe teren, a acestei materii. Amintim că în majoritatea țărilor europene, informații pe teme de educație sexuală le sunt predate elevilor începând cu ciclul gimnazial, în unitățile de învățământ public.

Cazul Segarcea nu s-a întâmplat într-o bulă singulară de ignoranță. El nu este rupt de contextul național. În lipsa educației sexuale, această bulă de ignoranță se întinde peste întreaga Românie rurală și urbană, țara noastră aflându-se pe primele zece locuri în Europa la incidența bolilor cu transmitere sexuală, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății[1]. Aproape doi din zece tineri cred că o persoană nu este infectată cu boli cu transmitere sexuală, dacă nu prezintă niciun simptom vizibil.[2]

În medie, tinerii români încep să facă sex în jurul vârstei de  15 ani și jumătate[3]. Într-o societate sexualizată, tinerii primesc în fiecare moment semnale incorecte și informații incomplete despre sexualitate prin filme, jocuri video și pornografie. Aceasta este realitatea față de care trebuie reacționat cu măsuri concrete.

Dubii despre eficiența educației sexuale nu-și au locul. Fără educație sexuală în școală, rata de natalitate la adolescentele între 15 și 19 ani era în 2010 în România de 30 la 1000, una dintre cele mai ridicate în Europa. Cu educație sexuală în școală, în Olanda rata era de 5 la 1000, în Germania de 9 la 1000, în Danemarca de 6 la 1000,  în Franța de 10 la 1000.[4]

 În 2010, peste 60% dintre adolescentele active sexual cu vârste între 15 – 18 ani nu au folosit niciodată metode contraceptive, conform unui studiu la nivel mondial realizat pe un eșantion de 1056 tinere din România[5]. Nu este de mirare, dacă atât fetele, cât și băieții nu au de unde afla cum se pot proteja.

Mai mult de jumătate dintre români nu ar lua masa cu o persoană homosexuală[6]. Adolescenții și adolescentele homosexuali, lesbiene, bisexuali, asexuali și transgender sunt, într-un climat al necunoașterii, foarte vulnerabili și expuși discriminării și marginalizării.

E greu pentru un părinte să predea matematică și chimie copilului lui? Da. Ne așteptăm de la ea sau el să facă asta? Nu: pentru asta există educație publică. În mod similar, este greu pentru familii să asigure educația sexuală pentru copiii lor. Și în mod similar, e imperativ ca școala să preia această responsabilitate, cu atât mai mult cu cât sexualitatea este un subiect tabu pentru mulți dintre părinți, care, la rândul lor, nu au avut parte de educație sexuală în adolescență.

Acest cerc vicios trebuie rupt prin introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli. În România isteriei de la Segarcea, ignorarea problemei lipsei de educație sexuală din sistemul de învățământ este o iresponsabilitate gravă din partea autorităților competente. Situația dificilă din România a atras și atenția Comitetului ONU, care recomandă efectuarea unui studiu asupra problemelor de sănătate ale adolescenților din țara noastră, instituții similare recomandând introducerea educației sexuale în școli.[7]

Prin urmare, solicităm Ministerului Educației Naționale și Ministerului Sănătății să facă demersurile necesare pentru modificarea curriculei școlare, în așa fel încât materia „Educație pentru Sănătate”, ce conține atât capitole de educație sexuală cât și alte capitole cu informații utile pentru sănătatea tinerilor, să fie inclusă în trunchiul comun, alături de celelalte discipline școlare obligatorii.

 Semnatari:

Asociația SEXUL vs BARZA

Coaliția pentru Egalitate de Gen prin membrii săi : Societatea de Analize Feministe ANA, Asociația FRONT, Asociația A.L.E.G., Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Asociația E-Romnja

Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS)

Asociația Mame pentru Mame

Centrul FILIA

Centrul pentru Democrația Participativă PLENUM

Miliția Spirituală

Programul Național Biblionet

Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului – GRADO

Asociația de Planificare Familială din România (APFR)

Fundația pentru o Societate Deschisă

Asociația ACCEPT

Asociația Secular-Umanistă din Romania (ASUR)

Asociația SENS POZITIV

Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV-SIDA (UNOPA) formată din organizațiile: Fundația Andreea, Asociația Viață și Speranță, Asociația Tereza,  Asociația Speranța în Viior, Asociația Speranța Copiilor 2000, Asociația Speranța Baniei, Asociația Red Ribbon, Asociația Pro Karma, Asociația Persoanelor Afectate, Asociația O Rază de Lumină, Asociația Noua Speranță, Asociația Noi și Ceilalți Prahova, Asociația Noi și Ceilalți Constanța, Asociația Noi și Ceilalți București, Asociația Noi și Ceilalți Arad, Asociația Lizua, Asociația Licurici, Asociația Iris, Asociația Inocență și Speranță,Asociația Benone, Asociația Persoanelor Afectate Brăila.

[1] 2013, OMS: România, pe primele zece locuri din Europa la incidența infecțiilor cu transmitere sexuală, Agerpress [http://www.agerpres.ro/sanatate/2013/05/27/oms-romania-pe-primele-zece-locuri-din-europa-la-incidenta-infectiilor-cu-transmitere-sexuala-20-50-04], accesat pe 03.11.2014.
[2] Idem.
[3] 2013, Studiului privind situația adolescenților din România, Unicef,  [http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Studiu-privind-situatia-adolescentilor-din-Romania.pdf], accesat pe 03.11.2014
[4] 2013, 2013 Human Development Report, United Nations Development Programme,  [http://hdr.undp.org/en/content/adolescent-birth-rate-women-aged-15-19-years-births-1000-women-ages-15-19], accesat pe 03.11.2014
[5] 2010, Peste 60% dintre adolescentele din România nu folosesc nicio metodă de contracepţie, Mediafax [http://www.mediafax.eu/stiinta-sanatate/peste-60-dintre-adolescentele-din-romania-nu-folosesc-nicio-metoda-de-contraceptie-7424454], accesat pe 03.11.2014
[6] 2012, Percepţii şi atitudini privind discriminarea în România, TNS CSOP România pentru Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, p.66, [http://www.cncd.org.ro/files/file/Raport%20de%20cercetare%20CNCD_Discriminare.pdf], accesat pe 03.11.2014.
[7]Drepturile reproducerii în cazul adolescenților. Un instrument în sprijinul promovării sănătății, Center For Reproductive Rights,